Liderul PSD, Sorin Grindeanu, a oferit o reconstituire detaliată a negocierilor care au precedat votul de investitură al guvernului Tomac, descriind un șir de concesii succesive pe care PSD le-a acceptat și pe care le-a prezentat drept dovadă a bunei-credințe a partidului, în contrast cu comportamentul PNL și USR.
Grindeanu a precizat că inițial nu a fost de acord cu formula unui guvern tehnocrat, amintind de „guvernul de tristă amintire Cioloș”, dar că în urma argumentelor președintelui — care a susținut că este singurul numitor comun identificat după consultări pentru obținerea unei majorități — PSD a acceptat această formulă după consultări interne. Ulterior, a mai venit o cerință: secretarii de stat, prefecții și subprefecții să nu fie politici. PSD a acceptat și a cerut reprezentanților săi să demisioneze din aceste funcții. A treia condiție: miniștrii să nu fie nici apropiați ai PSD, chiar dacă nu sunt membri de partid. PSD a acceptat și aceasta.
Cu toate acestea, PNL a refuzat în cele din urmă să voteze guvernul Tomac, invocând că nu este un guvern politic — după ce săptămâni la rând, prin Bolojan, Motreanu și alții, ceruse public tocmai ca PSD să iasă la guvernare și să și-o asume. Când Grindeanu a răspuns că nu are nicio problemă și i-a invitat să îl voteze ca premier, aceștia au dat înapoi. El a încheiat cu o afirmație lapidară la întrebarea dacă butonul care controlează situația politică din România se află în țară sau în afara ei: „În afară”, indicând zona Bruxelles-ului și a altor capitale europene.
