Ludovic Orban a respins cu vehemență analogia invocată de Adrian Veștea cu figura lui Ion C. Brătianu pentru a justifica acceptarea desemnării ca premier în afara voinței partidului, propunând în schimb o paralelă istorică pe care a considerat-o mult mai potrivită.
Veștea citase un mesaj primit de la fiul său, în care se menționa că „un Brătianu trebuie să răspundă când țara are nevoie de el”. Orban a ripostat amintind că în istoria democratică a României există un precedent similar, dar cu un alt final: regele Carol al II-lea l-a ignorat pe Dinu Brătianu, președintele PNL care câștigase alegerile, și l-a impus în schimb pe Gheorghe Tătărescu — cel care a ajuns ulterior să facă coaliție cu comuniștii aduși de tancurile sovietice și a sfârșit în închisoare. „Brătianu n-ar fi acceptat niciodată să fie desemnat fără acordul Partidului Național Liberal”, a subliniat Orban, adăugând că dacă Veștea ar fi vrut să fie „un liberal cinstit”, ar fi trebuit să ceară mai întâi sprijinul partidului, nu să accepte desemnarea pe ascuns.
Orban a mai precizat că Nicușor Dan a formulat propunerea față de Veștea încă de miercuri, în timp ce Eugen Tomac continua negocierile publice, transmițindu-i până sâmbătă lista miniștrilor. Această cronologie l-a condus la concluzia că desemnarea lui Tomac fusese de la bun început un „iepure” — o manevră fără finalitate reală — și că președintele „și-a bătut joc de români” cu acea desemnare.
